Dana Chera
  • Prima pagină
  • Minutul de aur
  • Oameni frumoși
  • RO MÂNIE
  • Iubește și fă ce vrei
  • Ia povestea!
  • Crezi ce vezi
Dana Chera

www.danachera.ro

  • Prima pagină
  • Minutul de aur
  • Oameni frumoși
  • RO MÂNIE
  • Iubește și fă ce vrei
  • Ia povestea!
  • Crezi ce vezi
Autor

Dana Chera

Avatar photo
Dana Chera

Pretuiesc viata! Cu toate ale ei! Nu obosesc sa tin ochii larg deschisi pentru ca lumea asta ne merita infometati de lumina. Poate reusim impreuna sa tinem zilele ce vin cat mai departe de intuneric. Daca incepem cu ce simtim, poate reusim si cu ce spunem si ce facem! Ochii mari, deci! Pornim!

Minutul de aur

PROTEST DE OM DEȘTEPT

de Dana Chera 4 aprilie 2023
PROTEST DE OM DEȘTEPT
PROTEST DE OM DEȘTEPT

Un om la care ma uit, pe care il ascult, pe  care îl citesc.  ANDREI SERBAN.  Cred ca mesajul transmis de domnia sa, țintit pe scandalul actorilor cauzat de premiile UNITER,  e despre noi toți și despre ce e pe cale să vină peste noi. 

Am preluat scrisoarea regizorului Andrei Serban de pe blogul scriitorului Liviu Antonesei. 

CRIZA DE ÎNCREDERE

Dragi colegi, acest text vi se adresează în primul rând.

Scriu într-un moment când orice riscă să nu fie auzit. Dar mă simt responsabil s-o fac.

Motivul de a scrie e criza provocată de nominalizările UNITER. „Azi iarna vrajbei noastre”… (cum spune Richard III) e o criză artistică ajunsă în top news! Oare poate fi comparată cu o criză economică, cu inflația, sau cu șomajul?! Hmm…

În atmosferă se simte un fel de premoniție sumbră că marea călătorie a teatrului, așa cum cei mai mulți am trăit-o, e în pericol să se sfârșească.

Scriu aceste rânduri de la New York și să stiți că exact asta e starea de spirit și aici – doar din America s-a răspândit spre toată Europa!

Dezbaterile dintre tabere, aparent despre abuzuri, (absolut normale) sugerează o criză foarte acută de încredere, atât în sistemul de guvernare cât și față de teatrul însuși, aflat în pericol de a deveni o insulă stearpă și pustie. De ce atmosfera asta agresivă, violentă, toxică, în care confrații se judecă între ei cu aroganță, cu ură? De ce artiștii sunt în acest moment priviți cu suspiciune de publicul larg, fiind incriminați, chiar discreditați? Expunând puroiul, opusul frumosului ce izvorăște din artă, artiștii sunt de fapt oglinda lumii în care trăim, cu nimic mai buni sau mai răi decât restul umanității. Nici publicul nu este uniform – include grupuri inovatoare care îi susțin pe cei care doresc moartea tradiției și noutatea cu orice preț (spiritul inspirat de cancel culture), dar și „fosile vinovate ale trecutului”, în care eu nu am cum să nu mă recunosc.

De copil am încercat să urmez sfatul bunicii mele: „să te vezi pe tine așa cum te văd alții”. Nu l-am uitat până azi, dar busola e din ce în ce mai dificil de ținut.

De unii pare că sunt catalogat ca un om în vârstă care aparține unei lumi apuse odată cu Ciulei și Pintilie (dar se mai știe oare cine au fost Ciulei si Pintilie?!). Cum nu sunt nici membru UNITER, nici tânăr revoluționar, nu aparțin vreunui trib anume, nici nu locuiesc în țară permanent, sunt o țintă favorită pentru cei care se legitimează prin apartenența la un grup sau la altul. Azi (ca în stalinism) nimic nu e mai ușor decât să acuzi, să împroști cu noroi, fără adevărate dovezi. Problema e că cei care fac scandal nu sunt niciodată interesați de artă cu adevărat.

Să mă ierte bunica, dar nu pot să mă văd așa cum mă descriu aceștia. Cred că fac parte dintre artiștii care chiar caută ceva și nu am nici dorința, nici energia să devin activist și să fac revoluții culturale. Nu neg dreptul altora de a fi altfel.

Trăim într-o lume în care nu mai există dialog, unde totul e asimilat superficial, în ritm galopant, digestia fiind determinată de fenomenul fast food. Lacomi să fim recunoscuți, rebeli contra oricui, rapid descurajați, prizonieri ai milei de noi inșine, vulnerabili, ne considerăm cu prea multă ușurință victime. Ne e teamă că nu posedăm destul, vrem să avem putere, să fim „pe val”.

Premiile aduc prestigiu și deschid uși, dar coronițele se vestejesc iute; vorbesc din experiență, am luat destule ca să nu mai aștept altele. Cei tineri au nevoie de premii, ca un imbold pentru pasul următor în carieră. Dar atât.

Tocmai am sărbatorit, ca în fiecare an, Ziua Mondială a Teatrului. De mii de ani scena a servit drept o ușă deschisă către un tărâm mai profund al minții si al inimii care ne face să simțim dezgust în prezența cruzimii și admirație în prezența generozității. Sentimentele de solidaritate și comunitate însă ne sunt acum foarte străine. Recunoaștem oare cât de incapabili suntem în acest moment să fim solidari sau cât de ipocrit sună acum așa-zisa noțiune de comunitate? E ca și cum ne-am preface că vrem să celebrăm și să ne bucurăm de această bijuterie prețioasă care ni s-a dat prin teatru, când de fapt o acoperim de un maldăr de zdrențe vechi, murdare, rău mirositoare.

Vă întreb: care mai este azi binele nostru comun? Orice impuls pozitiv se transformă în negativitate, violența tinde să înlocuiască dialogul.

În artă, noi, cei care ne numim cu mândrie artiști, cum înțelegem întrebarea asta? Cum se poate rezolva criza noastră acută de încredere unii în alții ?

Cât de adânci sunt rănile? Se mai pot vindeca?

Trebuie să ne amintim cine suntem. Suntem moștenitorii celor care s-au luptat să elibereze scena de realismul socialist și de cenzura comunistă și au pus bazele unui teatru deschis spre imaginație și adevăr.

Tânăr, ca mulți alții, am ales teatrul, cuprins de un val de idealism, dorind ca oamenii, plecând acasă, să fie mai buni – și până azi am rezistat să mă las molipsit de cinism ieftin, sarcasm și ură, cât și de lipsa de respect față de valoare. Unul din efectele negative ale democrației în artă: înlocuirea criteriului calității cu cel al majorității. Sunt într-adevăr un tip de modă veche. Politizarea teatrului nu m-a atras niciodată. Ideologizarea, la modă acum, care s-a infliltrat excesiv, sugrumă adevărata chemare a unui artist, aceea de a servi ceva mai înalt. Dragostea. Avem nevoie să iubim, nu doar să fim iubiți. Mă opresc aici, deja simt că am „vociferat in exces

Despre UNITER și nominalizări, așteptarea multora, sastisiți de scandal, e ca Senatul, în frunte cu Președintele actual, să se trezească și să ia decizii ferme. E momentul să se găsească o formă de reconciliere. În așteptare, propun să ne oprim, să respirăm, să privim lumea mai răbdător, înțelept și umil. Poate un moment de tăcere ar fi benefic. Inteligența tăcerii… the TEST is silence.

Andrei Șerban

4 aprilie 2023 0 comentariu
0 FacebookTwitterPinterestEmail
Unde e MILA?
Minutul de aur

Unde e MILA?

de Dana Chera 28 martie 2023

Tragedia de la Alba, acolo unde un tată și-a omorât copilul, cu poliția la ușă, și cazul de la Craiova, unde o femeie a fost arsă de un aparat RMN, în timpul unei investigații pe care o făcea la o clinică privată, intâmplări complet diferite ca gravitate și consecințe, trag un uriaș semnal de alarmă.

În România, NICIUN comunicat sau comunicator nu e în stare să transmită SINCERITATEA PĂRERII DE RĂU PENTRU CELE ÎNTÂMPLATE.

E normal! PENTRU CĂ EA NU EXISTĂ!

În primul caz, poliția înșiră proceduri care s-o scoată în fața celor care o acuză de incompetență, în cel de-al doilea, clinica… dă de înteles că nu e treaba ei rateul unui aparat din dotare și că… e pe undeva un buton de panică.

În ambele situații, niște eviscerați de omenie flutură hârtii și pași, ușor deranjați că trebuie să dea explicații.

Nu știu ce așteptări aveți voi; dar eu vreau să văd RESPECT PENTRU DRAMA CELUI CARE A AVUT NEȘANSA UNEI SUFERINȚE SAU A UNEI MORȚI CRUDE.

Stufoșenia explicațiilor are doar rolul de a împărți vina. Mai la stânga, mai la dreapta! Dar FAPTELE S-AU ÎNTÂMPLAT! ȘI ELE SE VOR ÎNTÂMPLA DUPĂ ACELAȘI ȘABLON, în lipsa unei empatii instituționale! Că nu îndrăznesc să spun educație.
Dacă legislația nu le e mănușă și școala e oricum pe repede înainte, sigur mila i-ar fi impuns pe polițiști să riște consecințe că au spart ușa morții. Și tot mila i-ar fi făcut pe cei de la clinică s-o liniștească pe doamna arsă de aparatul lor. Să o ajute să se recupereze. Să o țină în brațe, dacă asta dorea femeia.

Răceala asta națională o să ne înghețe pe toți, pe rând, și, dacă din întâmplare ne vom lovi pe stradă unii de alții, ne vom sparge bucăți.

PS.
Un pui de elefant a fost luat de curenți în timp ce traversa un râu. Mama sa a încercat să-l salveze dar l-a scăpat. Fără fișa postului, fără presă, fără un premiu la capătul drumului, turma s-a organizat să intervină. După manevre impresionante, elefanții au scos puiul din mijlocul râului. Teafăr!

Atât!

28 martie 2023 0 comentariu
2 FacebookTwitterPinterestEmail
Minutul de aur

Supradoza

de Dana Chera 27 martie 2023
Doctorul Cristian Rachitan-1
Doctorul Cristian Rachitan-2
Doctorul Cristian Rachitan-3

Aud cuvântul depresie des. Când aproape, când departe. Oamenii se agață de concept ca sa strige, de fapt, că nu mai pot suporta. Ce? Orice! Vârsta, greutatea, relația cu ai lor, trecerea timpului, lipsa banilor, prietenii fățarnici, presiunea jobului, lipsa jobului, șefii, amantele, neputința de a face copii, bolile, statul, țara, lipsa de validare socială, concurența… și, până mâine… toate celelalte. Dragii mei, observați, ca și mine, că din ce în ce mai multă lume cunoscută se confesează, în podcasturi cu vizibilitate, că trece sau a trecut prin depresie. Și, ca o menire socială, toți cei care vorbesc despre suferința lor spun: mergeți la psiholog! Nu stați acasă că lucrurile o pot lua razna de tot. Adică, altfel spus, vă jucați foarte aproape de moarte. Și, ca un făcut, toți cei care aleg spovedania publică sunt percepuți ca oameni puternici, care nu mor de foame, cu multe cunoștințe și o căruță de fani.

Mă cutremur. Mă trec transpirațiile când aud sau citesc asta. Și mă întreb: unde începe? Când începe suferința asta?

Un singur om a reușit să -mi deseneze tabloul… băbește. Doctorul Cristian Răchitan, unul dintre cei mai buni diagnosticieni din lume. Invitat în emisiunea Tainele Minții, celebrul doctor mi-a dat cheia pentru ușa grea care ne blochează viața. CHEIA PENTRU A SCĂPA DE BOALA SECOLULUI.

Mărturisesc: am amuțit când am auzit. E atât de șocant de simplu: SĂ STAI ÎN ADEVĂR! ORICE AR ÎNSEMNA ASTA!

Și dacă o să spuneți: ce???

O să vă întreb de câte ori ați mințit azi, de câte ori v-ați mințit azi? De când vă mințiți?

Luați-vă timp, cum mi-am luat și eu, ca să pătrundeți greutatea fabuloasă a acestei chei!

Nu ne mai aparținem! E un adevăr crud! Suntem ca niște petale de magnolie când vine vântul iernii peste primăvară! Ne lăsam duși! De mână, de nas, de adevărul altora, nu al nostru.

Pozăm în oameni liberi pănă când murim de supradoză de minciună.

Să spui: nu mai pot, când nu mai poți, nu mai vreau, când nu mai vrei, îmi place, când iți place, nu cred, când nu crezi. Să-ți spui! Să spui! Să nu spui, să nu faci pe dos de cum simți. Să nu minți!

Nu sunt specialist în medicină. Și, pentru cei ca mine, doctorul Răchitan a explicat așa: minciuna zdruncină tot ce e pe dinăuntrul nostru. Schimbă chimia organelor! Totul se schimonosește. Pentru că noi știm că mințim și deci intrăm în luptă cu NOI. Ne autodistrugem.

E greu să stai în adevăr când minciuna te face… popular, îți dă liniște, îți umple conturile, îți adapă relațiile, îți hrănește vanitatea, îți scapă pielea.

Așa cum e greu să rămâi fără gânduri. Așa cum sunt grele toate cele care te întorc cu fața la tine!

Dar dacă asta e cheia?! Asta e! Încercati-o! Cât puteți. Cu pași mici.

Evident, să cerem ajutor când nu mai știm calea.

Dar dacă o știm?! Dacă e în noi!?

Cam așa….

27 martie 2023 0 comentariu
2 FacebookTwitterPinterestEmail
Sursa: Cotidianul
Minutul de aur

Îmbrăcați-l, domnule, pe prim ministru!

de Dana Chera 25 martie 2023

Nu-mi vine să râd ca proasta în târg de oameni. Mă enervez, mă contorsionez, mă retrag. Cred în emoția vorbitului în public. Am trăit-o. O trăiesc ori de câte ori mă întâlnesc cu publicul, fată în față sau prin intermediul camerei de luat vederi.

Dar una e emotia și alta e nesiguranța pe care un om o transmite când face declarații publice. Iar prim ministrul nostru este nesigur. Tot timpul. Când vorbește, când merge, când privește. Pare mereu prins în flagrant că…e prim ministru. E ca un pește pe uscat care se zbate să ajungă înapoi în apă. E totuși ditamai generalul iar eu n-am de ce să contest că ar fi unul pe bune. Si nu pot crede că acesta e tonusul cu care dădea ordine de luptă! Adică nu că nu pot crede, așa ceva nu e de admis!
Plecând de la faptul că dl.Ciucă e general pe bune, că e lider ales democratic de liberali, că e prim ministru peste o țară la câteva sute de km de un front unde mor oameni pe capete, am o propunere: înainte de orice ieșire publică, prim ministrul să se îmbrace în uniforma de general! Sau măcar să-și pună cascheta. Să-i fie omului mai ușor să vorbească! Să nu uite cum a fost prezentat românilor ca să le câștige încrederea: un soldat curajos care, plin de trese la un moment dat, a decis pentru viețile camarazilor săi.

E clar că prim ministrul n-are prieteni. Că, dacă ar avea, unul din ei l-ar lua deoparte și i-ar spune: avem o problemă mare de rezolvat! Hai s-o rezolvăm că ne facem naibii de râs! Tu nu vezi că ești ciuca bătăii?!

Cam așa…

25 martie 2023 0 comentariu
0 FacebookTwitterPinterestEmail
Ești!
Iubește și fă ce vrei

Ești!

de Dana Chera 8 martie 2023

Azi m-am gândit la ea. La femeia care și-a pierdut copiii sau care s-a înstrăinat de ei. La cea care a vrut copii și n-a fost să fie să-i aibă. La cea care nu mai știe ce să pună pe masă. La cea care trăiește groaza nopții lângă un bărbat urât. La cea care e călcată în picioare de suratele ei mai tinere. La cea care îmbracă hainele altora. La cea care nu ajunge niciodată la coafor. La cea care strânge după alții. La cea care ar fi vrut să facă școală și n-a putut. La cea care plănge pentru că nimeni n-o strigă pe numele mic. La cea care care și-a pierdut puterea. La cea căreia i-a căzut părul. La cea care își plânge morții. La cea care împarte bucata ei de sărăcie cu semenii. La cea pe care n-o mai vede nimeni. Căreia nimeni nu-i dă flori. Căreia nimeni nu-i spune cât de frumoasă și prețioasă e! Pentru care nimeni nu are niciun cuvânt de bine!

Te văd, femeie! Si pentru mine contezi! La mulți ani!

8 martie 2023 0 comentariu
0 FacebookTwitterPinterestEmail
Ia povestea!

Cât purtați?

de Dana Chera 1 martie 2023
Cât purtați?
Cât purtați?

La poarta bisericii, pe gardul de piatră, stă un domn. Ponosit îmbrăcat, cu pantofi care, de la atâta mers, au forma pietrelor din asfalt. Bărbatul din fața mea e ușor paraplegic. Chipul lui mi-e cunoscut. L-am tot văzut prin oraș. Omul, de 70 de ani, are o bicicletă cu trei roți, din bucăți de tot felul. Mă apropii de el cu niște cutii de pantofi. Și-l întreb:

– Aveți nevoie de ei? Sunt 42.

Se uită cu atenție la cutii. Se îndreaptă de spate ca să-și poată aduna mai bine vorbele. Și-mi spune căznindu-se să-l înteleg din prima:

– Eu… port… 44!

Îsi relaxează spatele, se face mai mic parcă și continuă să privească asfaltul. Din biserică răzbate rugăciunea din ziua de început a Postului Mare: Miluiește, Doamne, sufletul meu!

Săracia nu l-a împins să ia ceva ce, cu siguranță, îi va fi de folos altcuiva. N-a zis: iau pantofii și oi primi pe ei ceva la schimb. Poate mâncare, poate bani. Poate le voi tăia călcăiul și-i voi purta când n-o să mai am ce pune în picioare. Nu i-a luat.

– Eu port 44!….

Nu știu de ce îmi vine să stric povestea asta adevărată cu o remarcă ușor insolentă. Oricât ar purta prim ministrul și colegul său care se încălzește să-i ia liocul… ei poartă cât vor ei, când vor ei, cum vor ei.

Toți cei care au țara pe mâini poartă cât vor ei, ca să le fie bine!

P.S.

Delfinii, față in față cu un banc de sute de pești, mănâncă… pe rând. Da. Sunt atât de inteligenți încât s-au prins că dacă se reped toți asupra peștilor, îi vor împrăștia și nu se vor alege cu nimic. În timp ce un delfin atacă bancul, ceilalți țin peștii laolaltă. În ce ordine mănâncă, de ce nu sare vreunul rândul, cum fac…., greu de priceput pentru specia noastră care face orice să trăiască pe picior mare.

1 martie 2023 0 comentariu
2 FacebookTwitterPinterestEmail
Dumnezeu nu și-a deschis cafenea
Minutul de aur

Dumnezeu nu și-a deschis cafenea

de Dana Chera 23 februarie 2023

Proximitatea. Ea, printre altele, face ca o știre să fie aleasă dintre alte zeci și adusă în fața noastră. Suferința cauzată de războiul din Ucraina și de cutremurele din Turcia și Siria este foarte aproape de noi. Strigătele de durere ale oamenilor dezrădăcinați, mâinile împietrite, una cu molozul, ale copiilor care n-au putut ieși de sub dărâmături te fac să-ți înghiți rugăciunile. Îți zdruncină reperele. Te îndoiești de bunătatea lui Dumnezeu, oricare ar fi el pentru tine. Nu înțelegi unde e EL și de ce stă și se uită la prăpăd. Proximitatea suferinței e UNA DINTRE CELE MAI GRELE ÎNCERCĂRI prin care trecem acum. Pentru că lovește în speranță și în credință.

Unii pretind că subiectul nu există. Alții, că, oricum, și dacă ar aștepta un răspuns, el n-are cum să stea în picioare. Pentru cei care ar vrea să afle cum vede un preot problema, iată răspunsul părintelui prof. univ. dr. Ioan Stancu, de la biserica Sf. CIPRIAN (Zlătari), din capitală.

– Părinte, cum să rămână oamenii în credință când văd cum mii de copii, suflete pure, sunt tăvălite de frică, durere, moarte. Cum?

– A început Purificarea lumii. Este o tragedie când vedem copii striviți de răul din lume. Este voia lui Dumnezeu. Ei sunt aleși în ceata îngerilor. De acolo, ei ne pot ajuta mai mult. Dumnezeu își mărește oastea. În Tatăl nostru îl rugăm: facă-Se voia Ta precum în cer așa și pe pământ. Foarte mulți încearcă să batjocorească relația dintre oameni și Creator. Spun că oamenii mor și Dumnezeu stă la cafea! Că e indiferent. El suspină, în fapt, la vederea nedreptăților pe care și le fac oamenii. Cand nu va mai suportă, va veni din nou. Cei care persiflează pronia cerească nu își cunosc rădăcinile. Nu sunt supărați pe Dumnezeu, ci pe neputința lor. Dumnezeu ne-a creat cu liber arbitru. Facem bine sau facem rău. La început, înainte de păcat, omul era într-o joacă minunată cu Creatorul, în grădina Edenului, cu pământ bun. După ce a păcătuit a fost transferat în locul numit Uscatul. Aici, pe Pământ, noi, copiii lui Dumnezeu, suntem invitați mereu să fim în armonie cu El. NE PLICTISIM și lovim în dreapta și stânga, cu războaie și nenoriciri. Și Dumnezeu stă ca un prieten, aproape. Nu ne-a părăsit niciodată. Dar ne-a lăsat liberi!
CÂND NE INCERCĂ INDOIALA SĂ SPUNEM:

Doamne, dă-mi credință nestrămutată în Tine și în Maica Ta! Dă-mi putere să trec peste nedreptăți și nenorociri, căci nu voi putea răzbi fără Tine! Căci Tu ne-ai zis: fără mine nu puteți face nimic!

Nu știu dacă răspunsul părintelui vă ajută. Eu simt nevoia de sprijin în credința mea. Simt să rămân cu picioarele pe pământul în care sunt îngropați ai noștri, știind cumva că Dumnezeu nu i-a lăsat acolo.

Ps. Nu avem știința Sfinților Părinți. De asta, poate, e complicat să înțelegem sensul nostru pe aici. De unde venim și unde plecăm. Dar a vorbi despre asta, cu umila noastră întelepciune, e mai bine decât să ne facem că nu ne încruntăm la Dumnezeu.

23 februarie 2023 0 comentariu
2 FacebookTwitterPinterestEmail
Unde sunt banii noștri???
RO MÂNIE

Unde sunt banii noștri???

de Dana Chera 9 februarie 2023

Caz școală.

Taxa pe cutremur. Bani luați de la turci pentru ca, în caz de calamitate, salvatori dotați cu echipamente din secolul roboților, camioane cu mâncare, corturi și toate cele de trebuință să ajungă unde strigă lumea. Miliarde de euro. Paralizați de frig și neputință, de durere, oamenii care au supraviețuit dezastrului urlă: unde sunteți? De ce nu veniți la noi? Ai noștri încă strigă de sub moloz! Ajutați-ne! Unde sunt banii noștri?

Întrebările fac înconjurul lumii! Strigătele, la fel!

ERDOGAN, CEL CARE ÎL ȚINEA PE PUTIN LA COADĂ ȘI IȘI UMFLA MUSCHII ÎN POLITICA LOCULUI, E APOSTROFAT ÎN STRADĂ! N-are răspuns. Ce să le spună celor care i-au auzit pe ai lor gemând sub pământ? Și care n-au avut cum să ajungă la ei? Ce să le spună celor care îngheată în stradă înfometați, ca în tranșee părăsite? Că a mâncat banii de salvare? Că și-a mai tras un palat și o armată personală ?

Dragii mei, luați cu viața, îi lăsăm pe politicieni de capul lor. Nu-i întrebăm niciodată nimic important. Le cerem socoteală prea târziu! Ne-o fi frică de răspuns! Gândiți-vă: știți de la primarul dvs. ce echipe de salvare are comunitatea, cu ce sunt ele dotate, ce bani se alocă în fiecare an pentru intervenția în caz de calamități? Știți? Eu nu știu! Pentru ca mi-e frică de răspuns ca de moarte! Și ca mine mulți! Și ei știu asta! Și vai de noi!

9 februarie 2023 0 comentariu
3 FacebookTwitterPinterestEmail
RO MÂNIE

Mărmureanu știe!

de Dana Chera 7 februarie 2023

Sursa foto: G4Media.roSursa foto: G4Media.ro

După fiecare tragedie care zguduie pământul, aici sau pe aici, se încinge telefonul profesorului Mărmureanu. Vrem să aflăm că țara rămâne în picioare. Că e îngrozitor la alții, dar că Vrancea va sta potolită. Și profesorul confirmă cu tact așteptările noastre. Eu mă întreb: oare dacă ar fi să se arate o catastrofă, ne-ar spune? Și dacă ne-ar spune, ce-am face? Noi, cei care mergem pe picioare, am avea o mică ieșire. La adăpost de ce ar putea să ne cadă în cap și rugându-ne să nu ne înghită pământul. Dar oamenii care sunt în spitale? Oamenii care nu pot alerga spre salvare… presupunând că ar fi una… ce ar face? Adică zecile de mii de oameni înternați în spitalele din România ce ar face?

Mărmureanu știe

Sursa foto: libertatea.ro

O analiză a Libertatea spune că două dintre spitalele strategice din capitală ar fi grav avariate în situația unui cutremur mare. Spitale care preiau, în general, cazurile care nu pot fi urmărite în alte centre. Si atunci, știind DOAR ASTA, ce sentiment ne încearcă? Vă spun ce cred: din păcate, ne-am asprit simțurile atât de tare pentru a face față lumii ăsteia încât… aproape că nu ne pasă de adevărurile zguduitoare. Profesorul Mărmureanu știe! Știe ce ține de fizica pământului. Și își alege cuvintele cu atenție. Experiența sa, ca de-altfel a tuturor oamenilor care au studiat toată viața lor, nu schimbă metehnele de Dâmbovița când vine vorba de bani. Dacă ies banii, ducă-se pereți, grinzi, fundații și reguli. Consolidări. Protecție. Dă-l în mă-sa de cutremur!

Și-atunci întreb din nou: dacă într-o zi, ferească Dumnezeu, Mărmureanu spune: VINE!, PE CE PUNEM MĂNA?

Eu zic că domnii care dau autorizații de tot felul și lasă români fără de apărare la mila tonelor de beton să uite „în buclă” la imaginile cu copiii scoși albi de moloz si ger de sub dărâmături, în Turcia. Morți. Și să se uite până le fac ochii în cap ca seismograful lui Mărmureanu! La un cutremur de 7, 8!

Am ajuns să spun, să mă ierte dl. profesor, că nu ne ajută cu nimic că Mărmureanu știe!

 

7 februarie 2023 0 comentariu
1 FacebookTwitterPinterestEmail
Dieta președintelui
Minutul de aur

Dieta președintelui

de Dana Chera 25 ianuarie 2023

Elegant și drept. Si primar de oraș frumos. Și neamț. Si dascăl. De asta l-am votat eu președinte pe Klaus Iohannis. După nouă ani de mandat, a rămas elegant și neamț. Ce lasă după el e o întrebare sfidătoare pentru oricine ar încerca un răspuns. Ce mănâncă președintele de e așa de fit? E, la asta m-aș băga cu mai mult curaj. Președintelelui îi place carnea de tun. Producția e mare în România, iar investiția statului – ridicolă. Scoala scoate pe bandă rulantă carne de tun, cu acordul tacit al profesorilor care AU OBOSIT să se opună sistemelor. Și care împachetează marfa în note și diplome colorate. Și în programe rupte de realitate. Și o ștampilează cu succesul unor vârfuri la olimpiade și concursuri de tot felul. Copiii, cărora li se dă senzația că știu ce e cu lumea asta, intră rapid în malaxorul depresiilor. Depresia succesului garantat, succes care nu se mai arată, depresia din cauza șefului care nu dă doi bani pe ei, depresia on line -ului si a notorietății măsluite.

Președintele nostru nu a inventat el dieta cu carne de tun. Autoritățile, de aici și de peste tot, cunosc regimul. Amintiți-vă cum au trimis americanii la escrocul de Madoff, cel de al cărui nume se leagă cea mai mare infracțiune financiară din istoria țării, doi proaspăt absolvenți… să-l investigheze. Adică să descopere schema Ponzi prin care șarlatanul își finanța afacerea la vedere, păcălind pe toată lumea. Doi studenți… față în față cu dracul banilor de pe Wall Street. Și , normal, dracul i-a mâncat la micul dejun. Exemplul poate fi adus și aplicat oriunde vreti în societatea noastră: tineri care nu știu că nu știu mare lucru. Viitorii angajați. Viitorul.

Speranța era în președinte și viziunea sa de dascăl să oprească mașinăria de produs carne de tun. Dar ce te faci daca președintelui îi place gustul. Poate mânca oricât și rămâne fit! Căci, orice mi-ați spune, președintele nostru e fit! Elegant, neamț și… fit! Poate pentru unii nu face cât o ceapă degerată. Eu insist să spun că aceeași mâncare, 9 ani de mandat, fără să te îngrași de nervi că nu-ți place altceva… e o performanță!

25 ianuarie 2023 0 comentariu
4 FacebookTwitterPinterestEmail
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • …
  • 12

Despre mine

Despre mine

Dana Chera

Prețuiesc viața! Cu toate ale ei! Nu obosesc să țin ochii larg deschiși pentru că lumea asta ne merită înfometați de lumină. Poate reușim împreună să ținem zilele ce vin cât mai departe de întuneric. Dacă începem cu ce simțim, poate reușim și cu ce spunem și ce facem! Ochii mari, deci! Pornim!

Abonează-te la blog prin email

Introdu adresa de email pentru a te abona la acest blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Postări recente

  • Vă aștept!

    20 iunie 2023
  • ACUM E MOMENTUL!

    23 mai 2023
  • Iohannis bagă în grevă România educată

    17 mai 2023
  • TABLOUL UNEI DRAME NAȚIONALE

    9 mai 2023
  • Discurs periculos!

    4 mai 2023

Categorii

  • Crezi ce vezi (2)
  • Ia povestea! (6)
  • Iubește și fă ce vrei (6)
  • Minutul de aur (93)
  • Oameni frumoși (5)
  • RO MÂNIE (7)

Despre mine

banner
Pretuiesc viata! Cu toate ale ei! Nu obosesc sa tin ochii larg deschisi pentru ca lumea asta ne merita infometati de lumina. Poate reusim impreuna sa tinem zilele ce vin cat mai departe de intuneric. Daca incepem cu ce simtim, poate reusim si cu ce spunem si ce facem! Ochii mari, deci! Pornim!

Postări populare

  • 1

    Pentru cei 15 ani

    20 februarie 2020
  • 2

    VOLUNTAR. ÎN LINIA ÎNTĂI!

    10 mai 2020
  • 3

    Vă aștept!

    20 iunie 2023
  • Email

@2019 Dana Chera. Toate drepturile rezervate.


Înapoi sus