Plângi? Probabil, un miliard de oameni din multele miliarde plâng în același timp cu tine. Sigur, multi dintre ei din aceleasi motive. Cert, multi din motive mai grave, dacă vrem să fim sinceri cu noi.
Stim că așa e! Dar felul impersonal în care suferința ne înconjoară nu ne face bine. Vrem să vedem, să simțim și să punem mana, dacă se poate! Să nu fim singuri! In fapt, din greu și suferință ridicăm temple, revoluționăm lumea! Și, dacă vreun om pune pe masa noastră, dezbrăcat de prejudecăți, greul lui, ca să ne arate că nu suntem singuri, se intâmplă miracolele! Brusc, din energia slabă a sfârsitului de speranță se naște puterea de a merge mai departe. Greu cu greu, de mână, spre lumină.
Mirela Retegan, care este acum un imperiu si despre care mulți au scris sau au întrebat, e un om menit să pună greul lui garanție pentru a uni suflete care nu-și găsesc drumul. Copii… fără de dragostea mamei, mame… fără dragostea mamei, femei… fără dragostea bărbatului lor , bărbați… orbecăind neînțeleși. In fapt, lumea asta toată e despre noi și bucățica noastră de greu.
Despre a ne ridica!
Niște Sisifi cară în spate amintirile lor, dramele și minunile și tot transpiră aproape de noi, ca să ne dea curajul de a LĂSA JOS SACII! SACII NOȘTRI!
Și, dacă facem asta, vin lângă noi, blânzi, să NE ADUNE! Si să ne arate cât de frumos e fiecare în menirea lui, de la Dumnezeu.
Mirela Retegan e un Sisif rupt de spate, transpirat și bucuros cu lacrimi!
Am stat o oră de vorbă cu Sisif! O oră lungă… cât o viață! Mulțumesc, Mirela!