Dana Chera
  • Prima pagină
  • Minutul de aur
  • Oameni frumoși
  • RO MÂNIE
  • Iubește și fă ce vrei
  • Ia povestea!
  • Crezi ce vezi
Dana Chera

www.danachera.ro

  • Prima pagină
  • Minutul de aur
  • Oameni frumoși
  • RO MÂNIE
  • Iubește și fă ce vrei
  • Ia povestea!
  • Crezi ce vezi
Rubrica:

RO MÂNIE

Unde sunt banii noștri???
RO MÂNIE

Unde sunt banii noștri???

de Dana Chera 9 februarie 2023

Caz școală.

Taxa pe cutremur. Bani luați de la turci pentru ca, în caz de calamitate, salvatori dotați cu echipamente din secolul roboților, camioane cu mâncare, corturi și toate cele de trebuință să ajungă unde strigă lumea. Miliarde de euro. Paralizați de frig și neputință, de durere, oamenii care au supraviețuit dezastrului urlă: unde sunteți? De ce nu veniți la noi? Ai noștri încă strigă de sub moloz! Ajutați-ne! Unde sunt banii noștri?

Întrebările fac înconjurul lumii! Strigătele, la fel!

ERDOGAN, CEL CARE ÎL ȚINEA PE PUTIN LA COADĂ ȘI IȘI UMFLA MUSCHII ÎN POLITICA LOCULUI, E APOSTROFAT ÎN STRADĂ! N-are răspuns. Ce să le spună celor care i-au auzit pe ai lor gemând sub pământ? Și care n-au avut cum să ajungă la ei? Ce să le spună celor care îngheată în stradă înfometați, ca în tranșee părăsite? Că a mâncat banii de salvare? Că și-a mai tras un palat și o armată personală ?

Dragii mei, luați cu viața, îi lăsăm pe politicieni de capul lor. Nu-i întrebăm niciodată nimic important. Le cerem socoteală prea târziu! Ne-o fi frică de răspuns! Gândiți-vă: știți de la primarul dvs. ce echipe de salvare are comunitatea, cu ce sunt ele dotate, ce bani se alocă în fiecare an pentru intervenția în caz de calamități? Știți? Eu nu știu! Pentru ca mi-e frică de răspuns ca de moarte! Și ca mine mulți! Și ei știu asta! Și vai de noi!

9 februarie 2023 0 comentariu
3 FacebookTwitterPinterestEmail
RO MÂNIE

Mărmureanu știe!

de Dana Chera 7 februarie 2023

Sursa foto: G4Media.roSursa foto: G4Media.ro

După fiecare tragedie care zguduie pământul, aici sau pe aici, se încinge telefonul profesorului Mărmureanu. Vrem să aflăm că țara rămâne în picioare. Că e îngrozitor la alții, dar că Vrancea va sta potolită. Și profesorul confirmă cu tact așteptările noastre. Eu mă întreb: oare dacă ar fi să se arate o catastrofă, ne-ar spune? Și dacă ne-ar spune, ce-am face? Noi, cei care mergem pe picioare, am avea o mică ieșire. La adăpost de ce ar putea să ne cadă în cap și rugându-ne să nu ne înghită pământul. Dar oamenii care sunt în spitale? Oamenii care nu pot alerga spre salvare… presupunând că ar fi una… ce ar face? Adică zecile de mii de oameni înternați în spitalele din România ce ar face?

Mărmureanu știe

Sursa foto: libertatea.ro

O analiză a Libertatea spune că două dintre spitalele strategice din capitală ar fi grav avariate în situația unui cutremur mare. Spitale care preiau, în general, cazurile care nu pot fi urmărite în alte centre. Si atunci, știind DOAR ASTA, ce sentiment ne încearcă? Vă spun ce cred: din păcate, ne-am asprit simțurile atât de tare pentru a face față lumii ăsteia încât… aproape că nu ne pasă de adevărurile zguduitoare. Profesorul Mărmureanu știe! Știe ce ține de fizica pământului. Și își alege cuvintele cu atenție. Experiența sa, ca de-altfel a tuturor oamenilor care au studiat toată viața lor, nu schimbă metehnele de Dâmbovița când vine vorba de bani. Dacă ies banii, ducă-se pereți, grinzi, fundații și reguli. Consolidări. Protecție. Dă-l în mă-sa de cutremur!

Și-atunci întreb din nou: dacă într-o zi, ferească Dumnezeu, Mărmureanu spune: VINE!, PE CE PUNEM MĂNA?

Eu zic că domnii care dau autorizații de tot felul și lasă români fără de apărare la mila tonelor de beton să uite „în buclă” la imaginile cu copiii scoși albi de moloz si ger de sub dărâmături, în Turcia. Morți. Și să se uite până le fac ochii în cap ca seismograful lui Mărmureanu! La un cutremur de 7, 8!

Am ajuns să spun, să mă ierte dl. profesor, că nu ne ajută cu nimic că Mărmureanu știe!

 

7 februarie 2023 0 comentariu
1 FacebookTwitterPinterestEmail
RO MÂNIE

Dlui ministru Rafila, cu gripă!

de Dana Chera 20 ianuarie 2023
Dlui ministru Rafila, cu gripă!
Dlui ministru Rafila, cu gripă!

Stimate dle ministru, știu că treburile zilnice sunt sufocante. Ministerul pe care aproape că l-ați dorit vă ia toată energia. Nu mai aveți timp de nimic. Săriți dintr-o ședință în alta, dintr-o declarație în alta, ușor nervos că nu vă faceți înțeles.

Am o idee. E ieftină. E simplă. Nu impune studii, analize. Nici infrastructură. Nici angajări noi la minister. Nici vreun contract. Nici vreun paraîndărăt.

Într-o zi în care întârzie secretara cu cafeaua, ieșiți, dle ministru, singur la o plimbare. Luați-o, în plină alertă de gripă, la pas, prin lumea departe de girofar. O să vedeți oameni cu mască și fără, alergând amețiți dintr-o farmacie în alta, în cautarea medicamentelor care le-ar putea salva viața. Le găsesc greu și dau pe ele banii de mâncare și facturi la curent. Nu pe cei de vacanțe sau mofturi de suflete cinstite. O să vedeți oameni care se opresc buimaci pe stradă să descifreze prospectele în limbi de tot felul ale testelor de gripă recomandate de dvs întru prevenție. Cum, dle ministru, să dea un român 50 de lei pe un test de gripă și covid, fără prospect în limba română? Test pe care l-ar putea rata cu o simplă manevră greșită. Păi, dă, dle ministru. Că nu se găsesc teste de gripă. Și românul care nu știe limbi străine și care nu și-a lipit arogant titlul de doctor, ca unii colegi de-ai dvs, se ghidează după desene! Și mai dă, dle ministru, pentru că se încăpățânează să trăiască. UMILIT ȘI FURAT.

Doar 20 de minute v-ar lua, dle ministru, pentru a afla aceste realități. (Farmaciile sunt și câte 4 pe-o străduță!) Și v-ați întoarce la minister cu aerul unui om care ȘTIE, NU POATE MINȚI și e dornic să redea românior demnitatea și siguranța. Sănătatea! IEȘIȚI LA PLIMBARE! Mișcarea dvs e dramatic necesară!

Intr-o țară plină de doctori, omul de rând nu are decât o șansă: să stea în colțul umilinței și să implore

20 ianuarie 2023 0 comentariu
1 FacebookTwitterPinterestEmail
dramele noastre
RO MÂNIE

DRAMELE NOASTRE

de Dana Chera 31 ianuarie 2020

Ascultam la radio. O voce de copil m-a făcut atentă. Vorbea despre suicid. Asta după ce psihologii povestiseră cum depresivii sunt tot mai mulți și, ce e foarte grav, depresia se instalează la adolescenți. Copii, între 12 și 19 ani. Întrebată dacă și-a auzit colegii sau prietenii vorbind despre sinucidere, fetița a răspuns: „Aaaaa, des! Dar eu cred că nu scapă de nimic dacă se sinucid. Doar pleacă.” M-am cutremurat! Ce e cu lumea asta?! Și de ce s-a ajuns la astfel de discuții? Fără să vreau să agresez pe nimeni, spun că familia, ca instituție, pare DEPĂȘITĂ. În primul rând, cei mai mulți dintre părinți, ei cu ei, trăiesc nefericirea. Agonizează în relații. Unii de frică, alții din interese. Cum să înveți un copil să fie fericit și mulțumit dacă tu nu ești?! În al doilea rând, pentru că adolescenții stau mai mult ÎN SOCIETATE. Școală, stradă, cârciumi, parcuri. E o lume pe care EU n-am cunoscut-o la vârsta lor! Pentru noi, părinții erau TOTUL. În jurul lor se învârtea lumea noastră. Iar lumea părinților era despre responsabilizarea copiilor. Duceam gunoiul. Făceam piața. Spălam baia și wc ul. Aspiram. Știam să fierbem un ou și să prăjim cartofi. Știam să schimbăm lița dacă pica lumina. Știam și nu eram rușinați că știam. Chefurile? Cu… sacrificii, insistențe și ore… decente de întors acasă. Prietenii? Respectuoși cu ai lor, implicit cu ai noștri. Era obligatoriu. „Cine, ce sunt părinții?”…  nu erau întrebări de cuscrie. Erau garanția că omul nu e… de capul lui și că oricând putea fi reperat într-o comunitate. Toate astea, care par acum de „Ev Mediu”, ne au modelat.

Lumea de azi? Mediul în care trăiesc copiii ăștia care tatonează suicidul la prima dezamăgire în dragoste, la prima cută sub ochi, la primul kilogram în plus este… tulburător. Bombardament sexual și violență la maximum. Psihologii insistă: comunicați cu tinerii. Fiți empatici! Nu sunt în măsură să-i contrazic dar ceva îmi spune că RESPONSABILIZAREA e cheia. Adică sarcini extra… școală. Sarcini. Lucruri de făcut. Pentru casă. Comunitate. Ce copil care vede sărăcia unui confrate de-al său abandonat la orfelinat mai poate spune că drama lui imaginară este… de nesuportat. Ce copil care vede un tânar bolnav de cancer mai poate emite pretenții că nu are ultimul tip de telefon. Ce om care-și câștigă singur banii de vacanță mai are timp de melancolii periculoase. Părinții de azi sunt sclavii copiilor lor. Unii din frustrare, alții ca să fie… populari, alții pentru că nu știu altă cale. Ne ferim copiii de realitate ca să nu-i marcheze. Nu-i luăm la înmormântări ca să nu se sperie. Nu-i ducem prin cimitir ca să nu viseze urât. Nu-i punem să dea din ce au bun. Nu-i punem să spele cu scuza că „MAI BINE SĂ ÎNVEȚE! SĂ AJUNGĂ OAMENI.” Nu-i pedepsim când sar calul. Eu nu zic că-i ușor pentru niște extratereștri ca noi să facem ordine în lumea mutantă a copiilor noștri. Dar nu putem să-i mutilăm cu cadouri când ei îl înjură pe Dumnezeu la colț de stradă. Ca să fie cool. Că ăsta e trendul. Și nu putem să asistăm la moartea lor zilnică, lăsându-i să creadă că pot face orice fără să suporte consecințele. E un ceas care bate orele 12! Și, din păcate, doar un loc în care s-ar mai putea lumina orizontul, dacă familia stinge speranțele. Școala. Aceea în care copiii să se simtă frumoși fără botox, penalizați fără să fie umiliți, descoperiți fără șabloane, îndrumați să prețuiască viața nu să fugă spre moarte. ȘCOALA DE AZI are nevoie de PRESTANȚĂ, însă. Deocamdată, e un templu în care turiști transpirați, în șlapi și tricouri mulate, lipesc guma de mestecat de hainele ghidului ieftin plătit și blazat.

31 ianuarie 2020 0 comentariu
28 FacebookTwitterPinterestEmail
cocosatii-din-oglinda
RO MÂNIE

Cocoșații din oglindă

de Dana Chera 13 noiembrie 2019

Sunt fascinată de oglinzile pe care ni le arată Dumnezeu peste tot. Oglinzi-situații, oglinzi-gânduri, oglinzile-oameni. Oglinzi. In care ne regăsim cu toate ale noastre, dar rar admitem ca ele sunt mijloc intru evoluția noastră. Spunem adesea: ce greu îi e! Sau și eu aș fi făcut la fel în locul ei! Sau: ce arogant! Nu ne băgăm nicicum în poveste. E mai drăguț să vorbești deapre altul decât despre tine. Aș insista asupra aroganței! Sigur în ultima vreme ați spus asta despre unul despre altul. Pare că aroganța e în sângele nației asteia, care doar in mod excepțional e umilă de șterge pământul. Față în față cu moaștelor sfinților! În fapt, e umflată până la cer. Suntem aroganti de la sărac la bogat. De la vânzător la consul. De la vidanjor la politician. Pentru că nu suntem siguri pe noi și atunci impertinența ne ține de protecție socială. Impertinența și suficiența ne-au fost sădite, probabil, în suflet în anii grei ai comunismului. Arogantul secretarul de partid desconsidera cum respira. In fața lui, doar ăia care știau carte și meserie se puteau îndrepta de spate. Avea sistemul nevoie de ei. Restul, cocoșați. Ca să nu bată la ochi. Acum e ca si cum cei cocoșați și-ar lua revanșa, iritați de frustrările acumulate în generații. Numai oamenii care iși dau seama de propria lor aroganță pot amenda aroganța. Doar cei care se rușinează de propria lor infatuare pot fi deranjați de infatuarea aproapelui. Și doar ei pot vindeca ciuma asta care distruge spirite și sapă gropi. Încerc să mă văd în oglinzile de jur împrejur și nu spun că-mi place. Dar prefer să cresc eu decât să mă crească alții. Dragii mei, nu închideți ochii când vedeți o oglindă!

13 noiembrie 2019 0 comentariu
10 FacebookTwitterPinterestEmail
ce-l-doare
RO MÂNIE

Ce-l doare?

de Dana Chera 4 noiembrie 2019

Dacă ar putea vorbi, ne-ar spune că îl dor morții, și gloanțele, și lacrimile, și trădările, și sărăcia, și icoanele călcate de bocanci, și hartiile fără valoare, și străinii care ne-au stalcit limba, și hoțiile, și frica oamenilor buni, și indiferența copiilor ce vin, și țara care se micește. De sus, le vede pe toate. Oricat de ciuruit ar fi și neîngrijit. Oriunde ar fi înalțat. Mereu. Al Romaniei.

4 noiembrie 2019 0 comentariu
15 FacebookTwitterPinterestEmail
painea-da-ne-o-noua-azi
RO MÂNIE

Painea? Dă-ne-o nouă AZI!

de Dana Chera 30 octombrie 2019

Îi cerem multe lui Dumnezeu. Teoretic, pentru că nu știm CE din ce-i cerem ni se cuvine, ni se potrivește. Să aleagă El și noi să spunem…păi, TU ne -ai dat, descurcă-te cu noi! Firea asta a noastră, de-o labilitate fără margini și de o neasumare constantă, ne pierde mai mult decat orice pe lumea asta. Am vrea tot, deși ne-am plictisi imediat ce-am primi tot. Dar daca nu primim, ni se dărama universul sau îl dăramam pe al altora. Pentru painea de maine si poimaine, ne transformăm în animale. Pentru ea, ne lăsăm de principii. Dacă ne-ar întreba cineva serios: crezi că maine va fi mai bine?…cu siguranță, vom spune: să trăim pană maine! Deci nu știm dacă trăim pană maine, dar murim azi pentru painea de maine. Omoram AZI pentru ea. Inșelăm AZI pentru ea. Furăm AZI pentru ea. Luăm de la gura flămanzilor pentru ea. Ne luăm de la gură pentru ea. AZI- ul ăsta pe care l-a pus Dumnezeu în rugăciunea cea mai puternică a creștinătății e văzut ca un cuvant scurt, deci mic, deci slab. Putea să nu fie. Oare? Din Evanghelia după Luca aflăm că rugăciunea a fost rostită de însuși Iisus Hristos. Unul dintre apostoli I-a cerut să -l invețe cum să se roage.

Dacă Fiul lui Dumnezeu spune AZI dă-ne nouă painea cea de toate zilele o fi pentru că nu știa că și maine avem nevoie de ea? Uitați-vă de jur împrejur! Uitați-vă! Trebuie să observați că tot haosul în care suntem e …pentru painea de maine. Decat să ne rugăm și maine dimineață pentru ea, adică să o merităm, adică să nu ne puturoșim în credință, mai bine orice. Materialul ăsta de care ne-am atașat bolnav pervertește orice zvacnire sufleteasca intru iubire. Gandul asta mi-a venit la un moment dat auzind ca soția premierului israelian, Sara Netanyahu, a fost bãnuitã că a cheltuit suma de 99.300 de dolari, banii statului, pentru catering, fiind acuzatã de fraudă, potrivit BBC. Cum, „Doamne, iarta-ne!”, la nivelul ãsta, se poate întampla asa ceva? Mă uitam mai deunazi la niste măturători care desfãceau punga cu pachetul lor, unii făcandu-şi cruce pentru painea de-o mancau AZI. Atat.

30 octombrie 2019 0 comentariu
14 FacebookTwitterPinterestEmail

Despre mine

Despre mine

Dana Chera

Prețuiesc viața! Cu toate ale ei! Nu obosesc să țin ochii larg deschiși pentru că lumea asta ne merită înfometați de lumină. Poate reușim împreună să ținem zilele ce vin cât mai departe de întuneric. Dacă începem cu ce simțim, poate reușim și cu ce spunem și ce facem! Ochii mari, deci! Pornim!

Abonează-te la blog prin email

Introdu adresa de email pentru a te abona la acest blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Postări recente

  • ACUM E MOMENTUL!

    23 mai 2023
  • Iohannis bagă în grevă România educată

    17 mai 2023
  • TABLOUL UNEI DRAME NAȚIONALE

    9 mai 2023
  • Discurs periculos!

    4 mai 2023
  • SĂ NU PUNEM MÂNA PE PIETRE!

    21 aprilie 2023

Categorii

  • Crezi ce vezi (2)
  • Ia povestea! (6)
  • Iubește și fă ce vrei (6)
  • Minutul de aur (92)
  • Oameni frumoși (5)
  • RO MÂNIE (7)

Despre mine

banner
Pretuiesc viata! Cu toate ale ei! Nu obosesc sa tin ochii larg deschisi pentru ca lumea asta ne merita infometati de lumina. Poate reusim impreuna sa tinem zilele ce vin cat mai departe de intuneric. Daca incepem cu ce simtim, poate reusim si cu ce spunem si ce facem! Ochii mari, deci! Pornim!

Postări populare

  • 1

    ILIE ȘERBĂNESCU. FRUMUSEȚEA RARĂ A OMULUI SCLIPITOR LA MINTE ȘI BUN LA SUFLET

    4 decembrie 2019
  • 2

    Merită! 

    14 decembrie 2020
  • 3

    O oră cu Sisif!

    26 noiembrie 2020
  • Email

@2019 Dana Chera. Toate drepturile rezervate.


Înapoi sus