Tot noi suntem. Și cei de atunci si cei de acum. Infinit mai săraci. Mai fără de nădejde. Mai umiliți. Mai dezrădăcinați. Ce să ne mai cerem!? Cine să ne mai ceară! Ce?? Am privit imaginile cu dl Coposu. Era flancat de oameni care, în sinea lor, se bucurau de huiduieli! Și care mimau atunci un discurs echidistant. Am rămas captivi în lumea celor care ne-au mimat viața. Și ne place să fim mințiți și manipulați. Știm că așa e!
Rubrica: