Jos pălăria, dle profesor! Incep asa pentru ca orice alt inceput de text, oricat de elaborat ar fi fost, n-ar fi prins multumirea mea ca jurnalist ca mai sunt oameni cu carte dispusi sa intre in arena. Si acolo, in arenă, în mijlocul lumii colorate, unde nimeni nu mai asculta pe nimeni si unde toti pun mana pe pietre, sa arate celui care a gresit miscarea, la o secunda de moarte publica, pasii spre aer. Adica dascalul si barbatul, la un loc, au facut scut pentru cateva zeci de minute. Scut public pentru o persoana publica aflata in dizgratie. Scut public, fara sa-si ascunda nemultumirea pentru vorbele nesabuite si grave ale celui din fata sa, fara sa se agate de forta culturii sale, fara sa se excluda din randul celor care, candva, din smecherie, au jignit sau au suparat rau pe cineva. Nu se numeste stapanire de sine, ci menire.
Si asa cum face un om cu carte, profesorul Bortun nu i-a tinut o lectie doar celui criticat. Ne-a mai peticit si pe noi cei care credem ca ne este permis orice cu oricine. Fara sa ne gandim la spatiul cultural pe care il atacam, la paradigmele sociale si contextul in care suntem. Ca nu ne spune nimeni ca ele, toate, fac dintr-un cuvant razboi sau pace, violenta sau intelegere, bunastare sau saracie.
Profesorul Dumitru Bortun n-are nevoie sa scriu eu despre el. Dar eu am nevoie ca dansul sa stie ca mana intinsa a unui dascal spre un om care a cazut face cat toate proiectele „Romania educata”. Eu am nevoie sa stie ca gestul unui dascal de a nu fugi la greu, de greu, este urias pentru lumea fara de repere in care traim.
PS Profesorul Dumitru Bortun a acceptat invitatia lui George Buhnici de participa la podcastul sau.
Dumitru Borţun este specialist in comunicare, doctor în filosofie şi profesor universitar la Facultatea de Comunicare şi Relaţii Publice a Şcolii Naţionale de Studii Politice şi Administrative din Bucureşti – SNSPA.
