Exigența cu care societatea asta labilă se uită la dascăli mă scoate de minți! Felul în care EVALUĂM NOI calitatea învățământului românesc taman când dascălii cer salarii potrivite pentru rolul lor de formatori de caractere este jenant. Așa cum jenantă e replica: da, nu e normal să luați atât de puțini bani, DAR…. Păi, măi societate de comentatori, oprește-te înainte de dar! Nu e normal ca un dascăl să ia mai puțin decât un șofer la Consiliul Județean. Ce e dincolo de „dar” este DEGEABA. NIMENI nu-i oprește pe guvernanți să pună reguli de performanță, să-i stimuleze pe dascăli să fie mai buni, să-i scoată din sistem pe cei care nu-și fac meseria cu onoare și rezultate. Nimeni. Dar dacă ar fi reguli, cine să mai facă doctori niște analfabeți??? Cine să mai treacă odraslele inculte ale potentaților, an după an, până la diploma de absolvire? Cine să mai închidă ochii la presiunea părinților care știu ei mai bine cum se face carte adevarată? Cine să mai dea afară din școală pramatiile care-și umilesc dascălii și colegii. Cine? DE ASTA NU SUNT REGULI! Ca efectul lipsei lor să fie invocat când profesorii cer drepturi. Și ca ele să nu încurce carierele unora pe care o școală pe bune i-ar împiedica să ajungă miniștri.
Greva profesorilor ar putea reseta atmosfera mioritică păguboasă în care băltim de atâția ani. Lasă, frate! Ce ne trebuie agitație? Acum s-au găsit? Asta e momentul?!
Da. Ăsta e MOMENTUL! MOMENTUL: RESPECT PENTRU DASCĂLI!