Minutul de aur

Dragii mei, vă aștept dumincă, de la 20, la „Vezi ce crezi!! – Metropola TV. Mi-ar plăcea să construim împreună acolo unde viața a dărâmat în noi sau a clădit greșit. Că-i despre boli, dureri de tot felul sau bucurii prea scurte… ține de noi să ne ridicăm. Ține de felul în care CREDEM.

Și, dacă aveți vreme de lămurit teme de actualitate, vă aștept de luni până joi, de la 23, la „Curat”. 25 de minute. Metropola Tv.

Vă mulțumesc înainte să știu dacă veți alege să-mi dați din timpul vostru. Eu, în sinea mea, știu că sunteți. Asta mă ajută enorm să pot să-mi fac meseria cu drag.

Pentru mine contați!

Exigența cu care societatea asta labilă se uită la dascăli mă scoate de minți! Felul în care EVALUĂM NOI calitatea învățământului românesc taman când dascălii cer salarii potrivite pentru rolul lor de formatori de caractere este jenant. Așa cum jenantă e replica: da, nu e normal să luați atât de puțini bani, DAR…. Păi, măi societate de comentatori, oprește-te înainte de dar! Nu e normal ca un dascăl să ia mai puțin decât un șofer la Consiliul Județean. Ce e dincolo de „dar” este DEGEABA. NIMENI nu-i oprește pe guvernanți să pună reguli de performanță, să-i stimuleze pe dascăli să fie mai buni, să-i scoată din sistem pe cei care nu-și fac meseria cu onoare și rezultate. Nimeni. Dar dacă ar fi reguli, cine să mai facă doctori niște analfabeți??? Cine să mai treacă odraslele inculte ale potentaților, an după an, până la diploma de absolvire? Cine să mai închidă ochii la presiunea părinților care știu ei mai bine cum se face carte adevarată? Cine să mai dea afară din școală pramatiile care-și umilesc dascălii și colegii. Cine? DE ASTA NU SUNT REGULI! Ca efectul lipsei lor să fie invocat când profesorii cer drepturi. Și ca ele să nu încurce carierele unora pe care o școală pe bune i-ar împiedica să ajungă miniștri.

Greva profesorilor ar putea reseta atmosfera mioritică păguboasă în care băltim de atâția ani. Lasă, frate! Ce ne trebuie agitație? Acum s-au găsit? Asta e momentul?!

Da. Ăsta e MOMENTUL! MOMENTUL: RESPECT PENTRU DASCĂLI!

Față in față cu profesori speriați de inteligența artificială, copiii află tot mai des că nu e bine NIMIC din ce le place să facă. Adică, altfel spus, vin roboții și vor face orice de o mie de ori mai bine decât oamenii. Robotul desenează ca Monet, chiar mai bine, la ce să te mai joci cu creionul pe hârtie!? Robotul scrie mai bine decât Dostoievski, la ce să te mai strofoci să inșiri niște idei pe foaie? ! Robotul face, robotul drege! A, vrei să fii tare: fă roboți!!

Eu le-aș transmite dascălilor cu astfel de discurs că robotul poate, până la urmă, să și predea. Am văzut experimentul cu mașinăria care a fost pusă să judece in Estonia și pot da multe exemple în care aplicații deștepte fac pe avocatul în sala de judecată, asistând părțile implicate în proces. Deci….

EU nu-mi doresc roboți la catedră, dar nici oameni care, neînțelegând că generația asta de copii e între lumi, promovează doctrina lui DEGEABA. ORICE FACI E DEGEABA!

I-aș încuraja pe copii să-și urmeze visul. Să lupte pentru implinirea lui și, cu siguranță, lumea ce vine va găsi o formulă să-i răsplătească pentru munca lor! Nu văd o lume fără oameni! Și, oricum, nu văd o lume fără oameni care muncesc.

Și, dacă e să terminăm cu ipocrizia, nu vi se pare că din ce în ce mai puțini copii știu ce cale să aleagă? Și, daca unii tot știu, cum să le calci în picioare dorința? Cred că minsiunea de dascăl a fost, e și va fi să lege lumile între ele. Să facă punți! ÎN NICIUN CAZ SĂ IMPINGĂ VIITORUL ÎN HĂU!

Azi, Vasile. 47 de ani. Oier. 13 frați, 9 copii. A terminat 8 clase. I-au plăcut matematica și româna și ar fi continuat să învețe. Nu e mereu după voia noastră! Oile? Sunt mai bune decât oamenii. Mai blânde. Acum, cu experiența lui de viață, că știe cum e cu oamenii și oile, dacă ar fi să aleagă drumul, s-ar face din nou oier.