Vouă, celor care ați pus de jur împrejurul meu oglinzi! Ca să cresc uitându-mă la mine! Și să -mi văd greșelile oricât de dureros e uneori să le vezi! Vouă, celor care mi-ați luat din ochi aroganța și șmecheria. Când încă ele n-apucaseră să mănânce din mine. Vouă, celor care mi-ați pus pe uniformă emblemă cu școala mea, ca să știu unde merg și de unde vin. Vouă, celor care m-ați scos în careu să cânt imnul țării mele, indiferent de regim. Vouă, celor prin fața cărora nu-mi permiteam să trec și care mereu răspundeați la „Bună ziua!”. Vouă, celor care v-a fost de ajuns titlul de profesor deși valorați doctorate! Vouă, celor care ați avut curaj să vă asumați menirea mea. Vouă, celor ce niciodată n-ați cerut nimic nimănui și pentru care un „Mulțumesc!” din suflet a fost TOT. Vouă, minunaților! De v-ați strânge toți la un loc și de v-ar cunoaște toată lumea! Ce lume ar fi! Ce școală! Lipsiți generației copiilor mei și părinților de azi! Lipsiți colegilor dvs mai tineri care nu au de la cine să învețe RESPECTUL PENTRU NOBILA MESERIE DE DASCĂL! Lipsiți viitorului nostru!
