Îi cerem multe lui Dumnezeu. Teoretic, pentru că nu știm CE din ce-i cerem ni se cuvine, ni se potrivește. Să aleagă El și noi să spunem…păi, TU ne -ai dat, descurcă-te cu noi! Firea asta a noastră, de-o labilitate fără margini și de o neasumare constantă, ne pierde mai mult decat orice pe lumea asta. Am vrea tot, deși ne-am plictisi imediat ce-am primi tot. Dar daca nu primim, ni se dărama universul sau îl dăramam pe al altora. Pentru painea de maine si poimaine, ne transformăm în animale. Pentru ea, ne lăsăm de principii. Dacă ne-ar întreba cineva serios: crezi că maine va fi mai bine?…cu siguranță, vom spune: să trăim pană maine! Deci nu știm dacă trăim pană maine, dar murim azi pentru painea de maine. Omoram AZI pentru ea. Inșelăm AZI pentru ea. Furăm AZI pentru ea. Luăm de la gura flămanzilor pentru ea. Ne luăm de la gură pentru ea. AZI- ul ăsta pe care l-a pus Dumnezeu în rugăciunea cea mai puternică a creștinătății e văzut ca un cuvant scurt, deci mic, deci slab. Putea să nu fie. Oare? Din Evanghelia după Luca aflăm că rugăciunea a fost rostită de însuși Iisus Hristos. Unul dintre apostoli I-a cerut să -l invețe cum să se roage.
Dacă Fiul lui Dumnezeu spune AZI dă-ne nouă painea cea de toate zilele o fi pentru că nu știa că și maine avem nevoie de ea? Uitați-vă de jur împrejur! Uitați-vă! Trebuie să observați că tot haosul în care suntem e …pentru painea de maine. Decat să ne rugăm și maine dimineață pentru ea, adică să o merităm, adică să nu ne puturoșim în credință, mai bine orice. Materialul ăsta de care ne-am atașat bolnav pervertește orice zvacnire sufleteasca intru iubire. Gandul asta mi-a venit la un moment dat auzind ca soția premierului israelian, Sara Netanyahu, a fost bãnuitã că a cheltuit suma de 99.300 de dolari, banii statului, pentru catering, fiind acuzatã de fraudă, potrivit BBC. Cum, „Doamne, iarta-ne!”, la nivelul ãsta, se poate întampla asa ceva? Mă uitam mai deunazi la niste măturători care desfãceau punga cu pachetul lor, unii făcandu-şi cruce pentru painea de-o mancau AZI. Atat.
