1. Cine ești tu Ana?
Cred că sunt suma tuturor alegerilor pe care le-am făcut vreodată.
De asemenea, sunt o înșiruire de trăsături cu care am venit pe lume – calități și mai ales defecte. Nu sunt punctuală aproape niciodată (timplul pentru mine este mult mai relativ decât pentru alții). Sunt perfecționistă și puțin obsedată de control, adică cicălitoare și aproape veșnic nemulțumită. Dar peste toate, sunt un om bun, perfect incapabil să invidieze și să facă lucrurile în doru’ lelii.
Nicidecum în ultimul rând, mă definește ceea ce fac. Sunt printre aceia foarte puțini, și extrem de binecuvântați, pentru care meseria este cea mai mare pasiune. Iubesc nespus ceea ce fac, adică arhitectura. Mereu spun, tuturor, că am cea mai frumoasă meserie de pe planetă: visele mele devin realitate… pe banii altora 🙂 și îmi dă ocazia să-mi pun o amprentă mică asupra lumii, s-o fac, dacă nu mai bună, măcar mai frumoasă. Fără să aleg neaparat, m-am îndreptat către proiecte de amenajare interioară, ceea ce îmi satisface, nesperat, două nevoi majore: nevoia de schimbare (am, de la o lună la alta, mereu, un proiect nou) și nevoia de a comunica și de a lucra în mod direct cu oamenii.
2. De unde vine frumosul care îți iese din mâini?
Tot ceea ce fac, simt că vine dintr-un grăunte cu care m-am născut. Eu așa am venit aici – echipată și însetată mereu să caut frumosul.
Punctul de plecare, originea, este de dincolo de mine, mai presus de mine, însă drumul pe care l-am urmat, care m-a adus unde sunt azi, li se datorează părinților mei care m-au susținut și m-au îndrumat, de devreme, către o școală cu profil vocațional, profesorilor pe care i-am avut, atât în anii de liceu, cât și în facultate. De la toți am învățat câte ceva. Chiar și de la colegi, de la prieteni, de la oamenii din jurul meu.
Caut și mă hrănesc cu frumosul pe care îl găsesc în oameni, și fac tot ce pot eu mai bine să dau măcar puțin înapoi. De altfel, așa s-a născut și cel mai nou proiect al meu, Ardmolcom, unde fac lumânări de nuntă puțin altfel, reinterpretate prin ochii și mâinile unui arhitect. Acesta n-ar fi fost posibil niciodată fără bucuria oamenilor pentru care am făcut, mai mult din întâmplare, primele lumânări. Bucuria lor mi-a deschis ochii către nevoia de a face lucrurile puțin diferit, pentru a bucura și mai mulți oameni.
3. Daca am mărita țara asta cu un viitor mai bun, ce mărturii ai face?
Cred ca țara aceasta trebuie, mai întâi, divorțată 🙂 Dar dacă și-ar găsi un viitor mai bun, cred că mărturiile ar avea bucăți de file rupte din cărțile de istorie – cele adevărate! Căci nu poți porni la drum spre un viitor mai bun decât cunoscând măcar o fărâmă din trecut. Le-aș stropi cu aur lichid, simbolizând jertfa. Adică, atât sacrificiu, cât și belșug – tot sângele vărsat, până de curând, pentru libertate, și bogăția uriașă a acestui pământ. Ca decor aș folosi o floare de colț (de cultură!) să simbolizeze perseverența – care ne-a caracterizat până acum, și curajul – care ar trebui să ne caracterizeze măcar de acum mai departe.
Puteți admira și cumpăra produse semnate Ana Ciomîzgă-Dascălu pe pagina magazinului Ardmolcom.
