Sub nasul meu.
Dialog farmacistă-bărbat trecut de 70 de ani. Cu precizarea că femeia, de până în 30 de ani, avea la gât arțag și greață, nu mărgele.
– Aveți de plată 200 de lei!
– Data trecută a fost mai ieftin. Ce s-a scumpit!
– È, a fost mai ieftin! Aveți… ( și le înșiră pe toate).
– Păi eu nu iau…
– E, nu luați. E pentru tensiune!
– Mi- a zis doctorul că stau bine cu tensiunea. Chiar m-a lăudat că pentru la anii mei…
– Domne, pe mine calculatorul nu mă minte! Scrie aici că luati, luați! Ați luat! Deci luați în continuare!
Farmacia se umpluse. Poate e bine să știti că erau 5 ghisee! Și niciunul nu era liber. Discuția continuă!
– Va rog, zice bărbatul, poate ați încurcat cu soția. Ea ia medicamente de tensiune!
– Nu înteleg ce nu întelegeti! E numele dvs? E medicamentul? Deci… 200 de RON!
Bărbatul, tot mai abătut, avea de ales: ori renunța la medicamentele de care avea nevoie, ori lua toate pastile! Ce să aleagă bietul om?
Mi-a venit rândul. Am vrut să încep o revoluție. M-am uitat la șefa de tură, chemată să-l pună și ea la punct pe domn. Șefa de tură… zâmbea. Toată farmacia știa: cum îl cheamă pe om, câți ani are și ce boli. Omul, adus de spate și din ce în ce mai plăpând, față în față cu niște semeni care îl umileau pe sănătatea, banii și timpul lui.
M-am văzut peste 15 ani (dacă îmi dă Doamne zile). Cum mă dezbrăcă o farmacistă în piața publică și râde cu poftă de suferințele mele. Și m-am gândit la toate bubele pe care le-aș putea avea!
M-am cutremurat! Am lăsat capul în jos. Mi-am înghițit revoluția! O clipă m-am gândit că dacă scot un cuvânt, oricare ar fi fost el, situația devenea și mai penibilă. Și mai de nesuportat pentru bărbatul ciuruit de niște femei negre la suflet, ambalate în halate albe!
Am greșit! Am greșit!
Ar fi trebuit să spun ceva! Să le bat obrazul! Să le întreb dacă știu unde lucrează. Dacă știu ce înseamnă discreția și bunul simț. Ce înseamnă respectul pentru suferința și intimitatea oamenilor.
Am făcut stânga împrejur. Mi-am îndesat șapca pe cap. Și acum, iată, mă căiesc pe blog. Regret teribil că am tăcut! E o iluzie, dragii mei, că ne vor ocoli mizeriile pe care le tolerăm azi doar pentru că ele se ocupă acum de alții!
